Promo
sâmbătă, 5 martie 2011
Canoanele ortodoxe despre Postul Patruzecimii
În toate posturile să ţinem minte că Biserica nu omoară oameni, ci păcate!
„Dacă tu din cauza slăbiciunii trupeşti, nici o zi nu poţi petrece fără hrană, nimeni, fiind om inţelept, nu’ţi va reproşa pentru aceasta, căci noi avem pe Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, care nu cere de la noi nimic care întrece puterile noastre. El nu cere de la noi numai înfrânare de la mâncare şi post, ci El vrea să renunţăm la ocupaţiile lumeşti şi să ne îndeletnicim cu cele duhovniceşti... Dacă noi am mânca numai cât ne trebuie pentru întreţinerea noastră şi ne’am feri de cele rele, n’am mai avea nevoie de post... Cel ce mănâncă şi nu poate posti, cu atât mai mult să facă milostenie, să se roage cu mai multă râvnă şi să asculte învăţătura Domnului de la care slabiciunea trupească nu’l impiedică să se împace cu cei certaţi şi să alunge din suflet duhul răzbunării”. Sf. Ioan Hrisostom-Facere,Omilia 10.
-"Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon, citeţ sau cântăreţ nu posteşte Sfântul şi Marele Post al Paştilor sau miercurea şi vinerea, să se caterisească, afară de cazul când este împiedicat de slăbiciunea trupească, iar de va fi laic, să se afurisească". Canonul 69 Apostolic.
-"Întru Sfânta Patruzecime, în ziua dintâi a săptămânii cei dintâi, adică luni, nicidecum nu se cade a mânca. Aşijderea şi marţi. Iar miercuri după săvârşirea dumnezeieştii Liturghii celei mai ’nainte sfinţite, se pune pe masă şi mâncăm pâine caldă şi mâncare caldă din seminţe şi se dă şi apă caldă cu miez (zeamă de fructe). Iar cei bolnavi, care nu pot să pazească cu post negru cele doua zile dintâi şi bătrânii, mănâncă pâine şi beau apă după vecernie, marţi... Iar în sâmbete şi duminici dezlegăm numai la untdelemn şi vin iar întru celelalte cinci zile ale săptămânii postim până seara şi mâncăm mâncare uscată afară de sâmbătă şi duminică. Iar peşte întru Sfânta Patruzecime nicidecum nu îndrăznim să mâncăm, afară de prăznuirea Bunei Vestiri şi de Duminica Stâlpărilor". Tipicul Mare, p. 42.
-In cele patru posturi, precum miercurea si vinerea, este ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca ca semn ca iubim pe Dumnezeu. Trebnic p. 519.
-„...se cuvine ca tot Postul Mare sa se ajuneze cu mancare uscata". Laodiceea 50."Nu se cuvine a se face nunti sau a praznui ziua (onomastica) nasterii in patruzecime". -Laodiceea 52.
-Postim miercurea pentru sfatul facut de iudei, pentru vinderea Domnului si vinerea postim fiindca a patimit pentru noi. Tinem duminica ca pe o zi de bucurie pentru Iisus cel ce a inviat intru acea zi, intru care ni s-a predanisit sa nu plecam nici genunchii". Sf. Petru 15.
-"Cine va dezlega miercurea si vinerea acela rastigneste pe Hristos ca si evreii, fiindca miercuri s’a vandut, iar vineri a fost rastignit". ILT, 381.
-"Postul este oranduit cu scopul de a smeri sufletul. Deci, daca trupul este smerit de boala si cuprins de slabiciune, se cade sa i se dea hrana si bautura dupa trebuinta si cat poate sa suporte". Timotei 8.
-"În Postul Mare, cel bolnav se cuvine a fi dezlegat sa ia hrana si bautura cat ii trebuie, caci este drept ca cel bolnav sa se impartaseasca cu untdelemn". -Tim. 10.
-"Socoteala parintilor de a posti este foarte buna, iubitoare de oameni si folositoare calugarilor si mirenilor, usoara si nu zilnica, caci nu s-a poruncit a nu se manca nimic ci a posti cu masura trebuitoare infranarii, aducerii aminte de poruncile Domnului si a ne smeri pentru pacatele noastre la ceasul mortii si al judecatii si la vesnicile rasplatiri. Postul este semnul ca iubim pe Dumnezeu. Astfel, mirenii si calugarii si mai ales calugarii pururea sunt datori a se infrana cu postul, precum s-au fagaduit lui Dumnezeu". Simeon Tessalonic. IX, 56.
-„Posturile voastre sa nu fie aceleasi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc in ziua a doua (luni) si a cincea (joi). Voi postiti ziua a patra (miercuri) si a sasea (vineri) pentru ca in ziua a patra s-a facut judecata impotriva Domnului, cand Iuda a facut tradarea lui pe bani (Matei 26,13-14), iar vinerea pentru ca Domnul in acea zi a suferit patima Sa pe cruce sub Pilat (Matei 27). Ziua sambetei si a duminicii negresit sa le serbati, pentru ca sambata aminteste de facerea lumii, iar duminica de invierea Domnului. Numai o singura sambata se posteste in cursul anului, aceea a ingroparii Domnului, cat a stat Creatorul sub pamant, intristarea pentru El este mai mare decat bucuria pentru creatiune deoarece Creatorul este mai presus de creaturile Lui si prin fire si prin vrednicie". Constantinopol Apostolic VII. 23.
-Avand in vedere nevoile vremii pastorii bisericesti care au datoria de a iconomisi viata pastoritilor au dat sfaturi cu privire la aplicarea postului cum este enciclica Sf. Sinod român din 1907 si cea din 1956 in care se precizeaza:
a.Copiii pana la implinirea varstei de 7 ani sunt dezlegati de pravila postului, putand manca in tot timpul anului orice fel de alimente.
b.Pentru copiii de la 7-12 ani si pentru credinciosii de orice varsta care sunt cuprinsi de slabiciuni si suferinte trupesti pravila postului sa se obligatorie numai in zilele urmatoare: a). Toate miercurile si vinerile de peste an, afara de acelea cand este dezlegare la peste ; b). Prima si ultima saptamana din sfantul si marele post al Pastilor si tot asa din postul Craciunului; c). de la 23-28 iunie (adica cinci zile din postul sfintilor apostoli Petru si Pavel); d). de la 1-15 august (adica 2 saptamani ale postului Adormirii Maicii Domnului); e). Ajunul Craciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august si 14 septembrie. Pentru celelalte zile si saptamani din timpul marilor posturi bisericesti, copiii de la 7-12 ani si credinciosii de orice varsta care sunt suferinzi sa fie dezlegati a manca: peste, icre, oua, lapte si branza. Enciclica Sf. Sinod 1956.
-"Si daca vreun monah pe Sfanta Patruzecime, pentru lacomie o strica ca sa manance peste afara de praznicul Bunei Vestiri unul ca acesta sa nu se impartaseasca cu Sfintele Taine la Pasti, ci catava vreme sa se pocaiasca si metanii pe zi si pe noapte sa faca cate trei sute". Tipicul Mare, p. 42.
-"In joia canonului celui mare dezlegare la vin si untdelemn. In vinerea Acatistului, la vin si la untdelemn. In sfanta si marea joi dezlegare la vin si untdelemn". Tipicul Mare, p. 727.
-"In duminicile Sfintei Patruzecimi, afara de cea a Stalparilor, se savarseste Liturghia Marelui Vasile... La masa mancam fiertura cu untdelemn, iar nu peste. Si de se va intampla, bem cu masura si vin pentru slava lui Dumnezeu, cate doua pahare; asijderea si seara cate doua pahare". -Tipic p. 515.
-„Nunta... si logodna nu trebuie a se face fara numai in caz de nevoie si aceasta sa se faca numai in ziua de Buna Vestire si Duminica Floriilor". Simeon Tessalonic IX, 25.
-"Calugarii care muncesc in timpul postului mare se cuvine ca la ceasul al noualea (15) sa manance putina paine iar seara sa cineze". Sf. Nichifor 48.
-"Cine n-are ce manca in postul mare, sa manance carne si sa aiba pocanie trei ani si metanii 150, iar de va gusta branza sau oua in acel post mare doi ani sa aiba pocanie si metanii 66". PBG 138.
-"Oricine se va spurca în lunea brânzei cu carne şi în lunea dintâi (a Postului) cu brânză, patru ani să se pocăiască şi metanii 300.Oricine se va spurca din neştiinţă în Postul cel Mare, un an şi metanii 36". PBG 138.
-"Cel ce va mânca carne, ouă sau brânză în Postul Mare sau miercurile şi vinerile de peste an, doi ani să nu se împărtăşească". Molitfelnic.
-"Cine va mânca carne şi brânză în Sfântul şi Marele Post sau miercurea şi vinerea, acela patru ani să nu se împărtăşească şi să ia şi alt canon greu". ILT, 382.
-"Postiţi în zilele săptămânii celei mari (Săptămâna Patimilor) gustând numai pâine, sare, legume şi apă; iar de vin şi de carne să vă feriţi cu totul. În vinerea şi sâmbăta cea mare, dacă sănătatea vă îngaduie, să nu gustaţi nimic până la cântatul cocoşului din noapte.. "în ziua sâmbetei ţineţi postirea până la lumina zilei Învierii Domnului. Dar din seara sâmbetei şi până la lumina zilei Învierii, staţi în Biserică priveghind, citind Legea, Profeţii şi Psalmii". Constantinopol Apostolic V, 18-19.
Primit de la George Crasnean
Revista presei ortodoxe
Anul acesta, Postul Pastilor, Paresimile sau Patruzecimea, adica postul dinaintea Invierii Domnului incepe luni, 7 martie, dupa Duminica Lasatului sec de branza sau a Izgonirii lui Adam din Rai. El este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, in popor e numit, in general, Postul Mare sau Postul prin excelenta. El a fost oranduit de Biserica pentru cuviincioasa pregatire a catehumenilor de odinioara, care urmau sa primeasca Botezul la Pasti si ca un mijloc de pregatire sufleteasca a credinciosilor pentru intampinarea cu vrednicie a comemorarii Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos; totodata ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile tinut de Mantuitorul Iisus Hristos inainte de inceperea activitatii Sale Mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat si denumirea de Paresimi sau Patruzecime. In general, Sfintii Parinti si scriitori bisericesti privesc acest post ca o institutie de origine apostolica. Incepand de pe la sfarsitul secolului al III-lea inainte, Postul cel Mare a fost impartit in doua perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Paresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care tinea pana la Duminica Floriilor, avand o durata variabila, si Postul Pastilor (postul pascal), care tine o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii, fiind foarte aspru. Abia in secolul al IV-lea, mai precis dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarata la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Rasarit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamani, durata pe care o are si astazi. In prima saptamana din Postul Pastilor, zilele de luni si marti sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplina. Sfintii Parinti au randuit ca aceasta prima saptamana a postului sa fie pazita cu cea mai mare rigoare posibila. Multi monahi si multi crestini imbunatatiti raman fara sa manance nimic pana vineri. Crestinii randuiesc ca aceasta prima saptamana a postului lor sa fie pazita cu tarie si o socotesc drept cea mai curata printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, aceasta saptamana era numita Saptamana curata pentru a arata ca felul in care trebuie sa fie pazita trebuie sa fie model pentru toate celelalte saptamani ale Postului Mare. De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgica deoarece ea este o zi de intristare si de post, pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si ingropat Domnul nostru Iisus Hristos. In aceasta zi nu se savarseste liturghie din doua motive: in primul rand pentru ca Sfanta Liturghie este o taina pascala, o zi de bucurie, o zi in care credinciosii sunt chemati la praznuire si din acest motiv savarsirea ei este nepotrivita cu zilele de post; in al doilea rand, amintirea patimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecuta in aceasta zi s-a socotit atat de completa, incat nu s-a mai considerat folositor si logic sa se redubleze prin savarsirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeasi tema. Dupa cum aflam din Liturgica generala a parintelui Ene Braniste, pe parcursul Postului Sfintelor Pasti, intre slujbele randuite de Parintii Bisericii un loc aparte il ocupa si Canonul Sfantului Andrei Criteanul care se savarseste in prima si in a cincea saptamana din Postul Mare; in prima saptamana, in seara zilelor de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul slujbei numite Pavecernita Mare (slujba de dupa Vecernie), cand strofele Canonului sunt impartite in patru parti, corespunzatoare celor patru zile; miercuri in saptamana a cincea din Post, in cadrul slujbei numite Denia cand se canta integral.
Sf. Nicolae Velimirovici
“Fiule, da-mi inima ta! zis-a Domnul” (Pilde 23:26)
1. Mai presus de toate gandeste-te la Dumnezeu caci si Dumnezeu se gandeste la tine mai inainte de toate. Precum pastorul se gandeste la oaia cea ratacita mai mult decat la intreaga turma, asa si Dumnezeul tau, se gandeste la tine, care te pierzi in pacat, mai mult decat la toti ingerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamna a cerceta fiinta Lui Dumnezeu, ci inseamna a cerceta si a afla ce vrea Dumnezeu de la om.
3. Cel ce cumpara nu cauta la coaja, ci la miez. La fel si cel ce cumpara oua. Si asijderea cu nenumarate lucruri din lume, oamenii le cauta pe cele nevazute si nu pe cele vazute. Si Dumnezeul tau cauta la tine dupa inima. Prin coaja cea trupeasca, El priveste in miezul tau, in inima ta, si cauta la inima ta. Fiul meu, da-i inima ta!
4. In inima Ziditorul a pus temelia vietii. In temelie viata se zamisleste, purcede, creste, si se indreapta spre mormant si dincolo de mormant. Oare cat pretuieste omul despre care toti spun: e destept dar nu are inima? Dumnezeu nu va cere de la el desteptaciune, ci inima. Caci s-a zis “ce este nebun al Lui Dumnezeu, mai intelept decat oamenii este.” (ICor.1:25)
5. Sau cat pretuieste omul despre care se spune: e bogat dar nu are inima? Oare isi va duce bogatia in cealalta lume si o va darui Celui a carui vistierie sunt pamantul si cerul, si soarele si stelele si toate si toate imparatiile stiute si nestiute?
6. Sau ce-i ajuta omului puterea si frumusetea cea trupeasca? Oare nu intalnim zilnic pe cei ce in tinereti erau puternici si frumosi, iar acum, garboviti si trasi, se sprijina ori in baston, ori de mana cuiva? Multora, puterea si frumusetea trupeasca le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii si oaselor.
7. Fericiti sunt cei ce din tinerete nu s-au indragostit de nicio frumusete trecatoare si muritoare, ci de Ziditorul lor, a carui putere nu slabeste si a carui frumusete nu piere! La Dragostea lor, Dumnezeu va raspunde cu dragoste insutita si inima lor Dumnezeu o va randui langa Inima Sa.
8. Postul inseamna slabirea legaturii inimii cu lumea si intarirea legaturii inimii cu Dumnezeu. Aminteste-ti si cugeta la aceasta in ca dintai saptamana a Marelui Post.
9. Intarirea legaturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inima. De aceea se citeste la inceputul Postului din cartile bisericesti: „Iata, a venit veselitoarea vreme a postului!”
10. Aminteste-ti numele acelor marimi duhovnicesti care, cu postul, au slabit legaturile lor cu lumea si au intarit legaturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfintii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfintit, Simeon si Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru si Athanasie Athonitii, si cei dimpreuna cu dansii.
11. Aminteste-ti si de Dumnezeu purtatoarele fecioare si femei, a caror inimi au fost umplute de dragoste catre Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sarà, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia, Theodula, Vasilisa si cele dimpreuna cu ele.
12. Daca iti sant departe dupa loc sau dupa vreme, atunci aminteste-ti de acele slavite nume din neamul tau – Sfanta Parascheva, Sfantul Sava, slava Serbiei, Sfintii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korisa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei si multi, multi altii care cu postul au sfintit trupurile lor si cu rugaciunea au sfintit tara in care vietuiesti.
13. Ei toti acelasi glas au auzit: „Fiule, da-mi inima ta!” Acelui glas au raspuns si inima lor intru totul au dat-o Dumnezeului si Ziditorului lor.
extras din Sf. Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
